Armata este o lume a barbatilor. Este locul unde baietii devin barbati.
Intre Craciunul copilariei si Revelionul maturitatii ei trebuie sa-nvete
sa ucida. Cine nu reuseste este eliminat. Sau se autoelimina.
Rosul sangelui, albul zapezii, albastrul cerului. Zapada, ceata si arme.
Printre ele, oameni. Ofiteri, caporali, recruti. Printre ei, sentimente.
Si un vis, aparut din landoul alb al copilariei: fata–zbor, fata–luna,
fata–brad, fata–mireasa…
Intre Craciun si Revelion visul se transforma in cosmar, razvratirea
este inghenuncheata, iar prietenia se invata cu pretul unei vieti. Smiler
moare pentru ca in armata nu este loc de zambet. Armata nu este un joc
de-a puterea, cum crede Pip. E rigoare, disciplina si ierarhie. E distractie
la ordin. E locul unde manechinele devin oameni si oamenii devin manechine.
E locul unde iese si untu’ din om, cum zice Hill.
O poveste despre copilarie si maturitate, putere si prietenie, vis si
realitate, viata si moarte.
O poveste despre barbati spusa de o femeie.
Alice Barb