Particularitatea literaturii lui Schwab este aceea că ea se naşte din cuvinte, trăieşte şi se formulează prin cuvinte. Nu sensul ci forma cuvintelor este cea care dă particularitatea textului. Este o limbă a subconştientului, o aducere la lumină a forţelor psihice ascunse în noi. Dramaturgia lui Schwab este un gest brutal, e ca şi cum cineva te-ar lua cu forţa de ceafă, te-ar pune cu de-a sila în faţa oglinzii şi apoi ar începe să-ţi smulgă pielea de pe obraz ca să vezi cum eşti în realitate.
...A adus în sfera literaturii abjectul, penibilul și monstruozitatea fără să facă artă abjectă, penibilă și monstruoasă. A împăcat expresionismul german cu literatura. A scris așa cum noi nu avem curajul să visăm.

Dacă nu pentru umorul cinic din ce în ce mai gustat de public, nici pentru mâna sigură cu care a fost condus spectacolul și nici măcar pentru interpretarea plină de naturalețe a actorilor, atunci măcar pentru a vă forma o opinie și tot merită Genocidul văzut.

Montarea lui Sorin Militaru, cu piesa austriacului Werner Schwab, Genocid sau ficatul meu e fără rost, a depășit fără efort dificultățile uriașe legate de violența textului (atât de limbaj, cât și de nivelul acțiunii dramatice), fiind foarte bine primită atât de public cât și de critică.