A fost hitul copilăriei multora dintre noi. Pălăria albastră și hainele colorate, antitalentul său... multilateral dezvoltat, incapacitatea sa naturală de a face ceva sunt doar premisele aventurii. Din cărțile citite cândva, Habarnam a ajuns direct la Odeon, pe scenă, în pielea lui Pavel Bartoș, într-un decor cauciucat și vesel, semnat Constantin Ciubotariu.

O lume care funcționează oarecum după legile desenului animat, în care accidentele nu produc vătămări grave, iar distorsiunile spațio-temporale sunt acceptate cu ușurință de eroi și de privitori.

Atât de minunat încât imaginea sa devine, câteodată, emblema unui tărâm misterios, pe care încerci (zadarnic...) să-l regăsești, mai târziu, ori de câte ori intri iarăși într-o sală de spectacol.

Urmărind spectacolul parcă asiști la un film în care cad pete din soare, princhindeii caută refugiu într-un balon mare cât scena, ce se ridică la cer, pătrunzi în orașul Florilor sau în cel al Castraveților, ori al Cepei, totul cu migală imaginat în spirit fantastic, dar realist animat. Aventurile lui Habarnam rămâne un spectacol original, un „film” încântător al regizorului Alexandru Dabija, despre care avem convingerea ca nu îi va deziluziona nici pe micii spectatori, nici pe cei maturi.