Un spectacol excepţional semnat de Mariana Cămărăşan şi Alexandra Penciuc cu un senzaţional simţ al proporţiilor, o rară aplecare către detaliu semnificativ şi bun gust (atât în ceea ce priveşte opţiunea scenografică cât şi soluţiile regizorale). Un fond sonor tulburător şi un emoţionant moment al întâlnirii dintre cele două planuri.

Interpretări monumentale, o regie ce pătrunde sensurile cele mai ascunse ale textului, o scenografie claustrantă alături de o muzică bizară şi nepământeană, fac din Iadul este amintirea fără puterea de a mai schimba ceva, un spectacol remarcabil, nefiresc de sincer şi dureros, un spectacol ce va rămâne cu siguranţă unul de referinţă în stagiunile viitoare ale Teatrului Odeon.

În plin teatru post-dramatic, Mariana Cămărășan și Alexandra Penciuc se întorc către unul prin excelență dramatic, pe alocuri chiar trăirist, pentru a dovedi că trăirismul, când e bine dozat și jucat, poate garanta calitate estetică. Ceea ce rămâne după vizionarea spectacolului de la Odeon nu ține atât de drama respingerii și inhibarea derivată din ea cât de jocul de consistență afectivă al celor patru actrițe. Pentru fiecare, partitura din „Iadul...” va reprezenta o monedă forte în colecția personală a rolurilor reușite.

Spectacolul are lucrătură fină, prin rolurile de compoziţie atent explorate de actriţe, şi o incredibilă actualitate.

Dramă usturătoare, spusă în accente de horror şi realism psihologic, Iadul este amintirea plonjează în pânza de păianjen a naturii umane, arătându-i ţesăturile perfecte şi firele rupte. Spectacolul lasă multe goluri prin stomacurile care se găsesc prin preajmă; urcă până în piept, din care ia tot aerul şi se duce şi mai departe, furând minţile, aplauzele.(...)