Scriitor și pilot francez, Antoine de Saint-Exupery (29 iunie 1900–31 iulie 1944) este celebru pentru Micul Prinț și cărțile despre aventurile aviatice Zbor de noapte și Vânt, nisip și stele.
Cu toate că nu este punct cu punct autobiografică, mare parte din opera lui Saint-Exupery este inspirată din experiențele sale ca pilot. Cu o singură excepție: Micul Prinț, o poveste filosofică ce include și o critică a societății și accentuarea ciudățeniei lumii adulților.
Saint-Exupery a scris Micul Prinț în New York și Asharoken, din a doua jumătate până la finalul anului 1942. După publicarea cărții în 1943, acest mic volum a devenit numărul unu în topul celor mai bine vândute cărți pentru copii.
“Cândva am simţit mare nevoie să montez Micul Prinţ, nu mai ştiu exact motivele, dar sunt sigură că mă identificam cu cineva din poveste. Şi am tot încercat să transform povestea în teatru, dar nu am reuşit niciodată. Nu de mult timp, o prietenă foarte specială mi-a spus ca Teatrul Odeon este cel mai elegant teatru pe care l-a văzut şi mi-a recomandat să montez aici un spectacol. Am ales Micul Prinţ fiindcă este cea mai elegantă poveste pe care o cunosc. Micul Prinț e povestea parabolă a unui om care își confesează cu regret singurătatea.”
Carmen Lidia Vidu
Extrase de presă
Micul Prinţ e o poveste despre singurătate, prietenie şi iubire – şi, înainte de a fi o istorie fabuloasă, despre călătorii printre stele şi scoborâri în sălbăticie, e o poveste destul de sau foarte tristă, e o metaforă plină de poezie şi de profunzime despre ce pierd adulţii atunci când părăsesc lumea copilăriei. Meritul absolut al spectacolului făcut de Carmen Vidu nu stă în primul rînd, ca de obicei în creaţiile ei, în felul în care utilizează noile tehnologii în teatru, ci în recuperarea acestei metafizici pline de inocenţă a cărţii lui Antoine de Saint-Exupéry prin trupul, vocea şi ochii unui minunat băiat de 11 ani. Nu e distractiv şi nici interactiv. E pur şi simplu un spectacol diafan despre cum să faci să rămîi un om bun şi despre ce contează, cu adevărat, în viaţă.
Iulia Popovici - Observator Cultural, martie 2011
Mai presus de toate, Micul Prinţ iubea o floare, o floare "cum numai una singură se află în milioanele şi milionele de stele."
Dacă nu mai stiţi cum să vă purtaţi cu florile, dacă vreţi să vă amintiţi cât de ciudaţi vi se păreau adulţii cand eraţi mici, dacă puteţi fi toleranţi o oră, aveţi nevoie de Micul prinţ.
Vi se va stinge lumina, veţi auzi bătăi de inimi (va fi şi a voastră) şi, pentru prima dată, poate, vi se va spune o poveste pe mai multe voci. O poveste pentru copiii din voi.
În decorul conceput de Constantin Ciubotariu, ce creează un cadru de basm, copilul Alexandru China Birta încarnează cu succes şi cu candoarea vârstei personajul Micul Prinţ. Micul actor merită o atenţie specială, pentru că demonstrează o fineţe a percepţiei rolului şi o interpretare persuasivă ce devoalează un talent artistic deosebit. Nu are nimic din infatuarea şi falsitatea congenerilor săi din alte spectacole sau din diverse emisiuni, ci poate doar o timiditate, firească şi benefică pentru rolul de faţă, destul de dificil, pe care-l duce la capăt cu brio.