Regizorul Eugen Făt cu pricepere s-a ferit de orice efecte artificiale și a derulat ilustrarea teatrală prin interpretarea actorilor condusă la nuanță. Fără ostentație, cu mult haz, a conceput trecerea în neființă pe rând a celor trei mătuși și aparițiile lor ca fantome. Viziunea regizorală servește teatral sensurile textului și are drept rezultat un spectacol atractiv de comedie neagră, gen neîntâlnit în repertoriile curente, cu o piesă a dramaturgiei noastre, absentă și ea de pe multe afișe teatrale.

Natură moartă cu nepot obez nu e încărcată cu artificii regizorale şi nici nu dă verdicte. Piesa e scrisă cu umor şi valorifică la maximum talentul şi expresivitatea actorilor. Ion Sapdaru nu-şi judecă personajele, nu le accentuează defectele şi nu le aruncă în penibil; le spune povestea obiectiv şi echilibrat la fel ca un părinte inteligent care-şi lasă copilul să-şi aleagă propriul drum. Pompiliu este obez, Lili este prostituată, cele trei mătuşi şi-au sacrificat viaţa din dragoste pentru nepotul lor rămas fără părinţi, iar amintirea sacrificiului le obligă să se agaţe de viaţa tînărului, devenind astfel călăii lui. Textul are exact umorul, absurdul şi tragismul regăsite şi în viaţa de zi cu zi unde e imperios să ştii să impui limite.