„Cata speranta” este un spectacol de aproape 3 ore, in care Radu Afrim reuseste sa inglobeze intregul sau univers creator, si totodata, reuseste sa expuna propria conceptie despre arta, despre lume si, poate, despre viitor. Este un spectacol in care regasim afrimismul in toata complexitatea lui: personajele cu identitati incerte, simboluri si metafore animaliere, song-uri halucinante, costume kitsch si stari extreme ale unor constiinte confuze. Este un spectacol cu de toate, cu tot ce inseamna Radu Afrim in materie de teatru, cu bune si cu rele.
Visceral si dureros ca un testament, „Cata speranta” reuneste 20 de scheciuri apartinand lui Hanoch Levin, scheciuri care vorbesc intr-un limbaj absurd, grotesc, adeseori trivial, despre personaje ratate si universuri in disolutie.

Alexandru Bumbas, www.yorick.ro

Spectacolele lui Afrim deschid ferestre spre sensuri filozofice caricaturizate. Pot sa placa sa nu dar sunt recognoscibile, au taietura, croiala si "la griffe" a unui stilist deja confirmat. Afrim e creatorul unui univers care obliga kitsch-ul, grotescul, inocenta si cruzimea sa convietuiasca pasnic in speranta reconstructiei unui alt paradis. Fie el haotic, distorsionat, disproportionat, disociat. Cata speranta... nu te poti abtine sa murmuri ! "Cata speranta", scenariu pe textele dramaturgului israelian, Hanoch Levin, e pretextul lui Afrim de a pune reflectoare si glamour pe interpretarile actoricesti, unele - reconfirmari gratioase, altele - noutati suprinzatoare si notabile, la Odeon. In jurul sperantei muribunde se articuleaza acest puzzle de momente si songuri, ca o iluzie in care regizorul pompeaza energie cu paiete, intr-un cabaret cu accente tragice.

Adriana Mocca, blogspot

Radu Afrim are la dispozitie totul si isi permite totul, in „Cata speranta“, noul spectacol al Teatrului Odeon din Bucuresti. Afrim a lucrat cu cea mai buna trupa din Bucuresti, cu actori dispusi sa experimenteze si sa mearga foarte departe alaturi de regizorul in care cred.
Regizorul a construit acest spectacol dintr-o pozitie care ii da voie intotdeauna sa intoarca pe dos teatrul - cea de orchestrator multipremiat. Este un unghi din care isi permite sa riste. Apoi, Afrim mai are la indemana un lucru deloc de neglijat: curajul sau.
Cu un text adaptat si care suna foarte bine pe romaneste, Radu Afrim arunca publicul in mai multe universuri paralele. Jocul fanteziei sale este total. Personajele vorbesc colorat, se imbraca tipator, comunica cifrat, intelegandu-se perfect si isi creeaza propriile momente de glorie, din care ies mai mereu cu demnitatea netaiata.

Dan Boicea, Adevarul

In aproape trei ore, iti trec prin fata ochilor 11 actori si peste 50 de personaje. Afrim se foloseste de tot ce are teatrul - de directoare, Dorina Lazar, de sunetist si de domnul care cara mobila, de ingerasul decorativ de pe prima loja si de intrarile si iesirile laterale.

Lumea in care toti acestia isi traiesc "20 de tripuri deep" e delimitata de usi si chei, de imagini cu pesti zburatori ca in Arizona Dreaming, de obiecte imaginare si flori lipite pe geamuri, de linii trasate cu creta si de sticle de lapte. Fiecare isi vede de povestea lui, tragand dupa el nebuniile si sperantele sale.
Lume, lume, du-te la teatru! O sa vezi clovni, magicieni, tipese, canguri, profesoare, taranci, balerine trecute de orice varsta, chinezi, pe Nana Mouskouri, laptari, cantareti si pe Rodica Mandache in rolul Rodicai Mandache. Dar nu-i asa de simplu: toti sunt trecuti prin retina magica a lui Afrim, pe care il rog sa nu se joace niciodata cu obsesiile lui acasa la el.

Catalina Miciu, www.liternet.ro

Radu Afrim a dat din nou lovitura pe piata autohtona (inca destul de cuminte) a spectacolului de teatru. Montarea ne ofera prilejul intrarii intr-un cabaret, un show pop art, o intalnire cu sufletele macinate, mistuite de speranta.
Totul se intampla (de fapt, Nimicul se intampla) intr-un spatiu al vecinatatii. La limita, toti protagonistii sunt vecini de existenta, de supravietuire intr-o curte interioara incapatoare cat Gradina Raiului. Hanoch Lavin ne propune un univers dramaturgic cu totul special, teme aparent casnice, relatii interumane fracturate, un amalgam de ironie si cinism. Spectacolul are un umor taios, aseptic, foarte british dar si ionescian, intr-o excelenta traducere a textului semnata de Doru Mares.

Razvana Nita, port.ro