Spectacolul beneficiază de traducere în limba engleză, la cerere.
Dacă sunteţi interesaţi, vă rugăm să ne anunţaţi la casa de bilete sau pe mail, cel mai târziu cu două zile înainte de data spectacolului.
Turnee și festivaluri
Festivalul de Teatru de la Caracal, 3 mai 2012
Festivalul Internaţional de Teatru pentru Copii şi Tineret, Iaşi, 11 octombrie 2011
Festivalul de Teatru Scurt, Oradea, 27 septembrie 2011
Festivalul Internațional Shakespeare, București, 9 mai 2010
Festivalul Internațional de Teatru Interferențe de la Cluj, 7 decembrie 2010
Festivalul de Teatru EuroThalia de la Timișoara, 16 noiembrie 2010
Festivalul de Teatru de la Piatra Neamț, 24 octombrie 2010
Festivalul Național de Comedie de la Galați, 9 octombrie 2010
Festivalul Internațional de Teatru de la Alba Iulia, 29 septembrie 2010
Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, 4 iunie 2010
Festivalul BITEI de la Chișinău, 23 mai 2010
Festivalul de Teatru de la Satu Mare, 19 mai 2010
Festivalul VedeTeatru de la Buzău, 16 mai 2010
Festivalul Internațional Shakespeare, București, 9 mai 2010
Turneu la Brașov, 25 februarie 2010
Festivalul de Teatru Clasic de la Arad, 13 octombrie 2009
Premii
Alexandru Dabija - Premiul Uniter pentru cea mai bună regie, 2010
În această nouă producţie a Teatrului Odeon din Bucureşti, Alexandru Dabija, unul dintre cei mai dinamici regizori ai momentului, multiplică de patru ori clasica scenă de teatru în teatru din "Visul unei nopţi de vară”, celebra scenă a meşterilor. Fiecare versiune citeşte scena într-un registru diferit, parodiind mai multe tendinţe din teatrul contemporan din România. Prima dintre ele este jucată numai de femei. A doua intră în mediul artiştilor experimentali bigoţi. Cea de-a treia este o confruntare între un actor maghiar şi o mână de moldoveni plictisiţi, în timp ce ultima aduce pentru prima dată pe scenă, chiar tehnicienii teatrului. În traducerea/ adaptarea nouă şi originală a lui Andrei Marinescu, spectacolul este fabulos de amuzant, incapabil de a se lua în serios, vorbind despre deficienţele teatrului şi ale practicanţilor săi. Deşi Dabija, perfect urmat de actori, foloseşte în mod deschis tehnici de teatru şi chiar le supraexploatează, aluziile la anumite practici artistice nu fac spectacolul inaccesibil publicului obişnuit. Limbajul este folosit foarte simplu, construcţia dramatică se ocupă de toate detaliile, evitându-se pericolul repetiţiei. Dabija este binecunoscut pentru felul lui subtil de a evita clişeele şi de a-şi surprinde publicul. Spectacolul de la Odeon este inteligent şi plin de ironie înţepătoare.
Iulia Popovici
Extrase de presă
Ceea ce propune Dabija este un spectacol-școală a convenției. Fiecare scenă devine un studiu al scuturării mecanismelor asumării convenției. Parodia ca formă rafinată de desfătare, luarea la mișto ca artă sunt mai mult decât mijloace stilistice la Dabija. Sunt temele de joc și de joacă ale unui regizor care face teatru ca să râdă mult și bine și să descopere cum râsul poate deveni o formă de cercetare în teatru. Cum râsul propune un studiu de sociologie teatrală și de entertainment public inteligent. Un râs tarantinian care gâlgâie în fiecare scenă.
Spectacolul lui Alexandru Dabija de la Teatrul Odeon cu Pyramus & Thisbe 4 You mi se pare genial. Mi se pare o analiză a lumii noastre și, implicit, a felului în care se face teatru, plecând de la o analiză pură a structurii limbii. Discursul ficțional al lui Shakespeare este, de fapt, subiectul investigației. (...) Ideea regizorului mi se pare fantastică! (...)Andrei Marinescu, traducătorul, a găsit patru variante de formulări, patru modalități de a traduce și a adapta din engleză fragmentele cu pricina. Cele patru feluri de a vorbi nasc, automat, patru tipuri de spectacol, completamente diferit, deși, nu-i așa, textul pare să fie același, de la Shakespeare citire. Ce se întâmplă? Pofta de a se juca a regizorului este dublată de forța intelectualului din el. A simțului cu totul special pe care îl are în a observa. A artistului preocupat de limbă, de justa valoare a cuvântului, de retorica - astăzi, pragmatică - și de poetică. A celui care face jocurile în funcție de ceea ce este scris.
Marina Constantinescu - România Literară
Spectacolul de la Odeon, intitulat inofensiv Pyramus si Thisbe 4 you, se transformă într-o nemiloasă cronică a teatrului românesc după 20 de ani, și face cât un amplu eseu despre "mărirea și decăderea" artei teatrale de la noi, despre toate ambițiile găunoase, blazările leneșe, absurdele ciocniri interetnice care au otrăvit și mai otrăvesc perimetrul scenei românești. E o comedie care te face sa râzi cu lacrimi și care exorcizează toată negativitatea strânsă de multă vreme în clădirile teatrelor românești. Sau mare parte din ea.(...) Spectacolul montat de Alexandru Dabija în deschiderea stagiunii la Teatrul Odeon nu este numai un exercițiu pe cât de complicat pe atât de fascinant pentru actori, ci mai ales un interesant proiect regizoral asociat cu o nouă traducere / adaptare / revizuire dramaturgică menită să folosească scopurilor bine definite ale creatorului spectacolului. Îți amintește plăcerea de a vedea o creație cu sens, în care zărești, în spatele formei, un gând puternic și inteligent. Genul de spectacol de care ți se face dor, mai ales când ești spectator profesionist în teatrul românesc.
Atât de liber în opțiunile lui, Alexandru Dabija extinde la dimensiuni globale întrebarea pe care el însuși și-o pune, cu o admirabilă consecvență: de ce (mai) facem teatru? Iar pentru felul în care-o face, merită să râzi pe rupte la cel mai bun spectacol bucureștean al momentului.
Iulia Popovici - Observatorul Cultural
Pyramus & Thisbe 4 you e genul de spectacol pe care ai vrea să-l vezi încă o dată, imediat după ce s-a terminat. (...) Spectacolul lui Dabija este o nebunie curajoasă și nu încalcă nicio limită a bunei cuviințe (deși multe momente îți paralizează secunde întregi privirea).
Dan Boicea - Adevărul
Dabija și actorii săi se joacă cu epocile, spațiile, tipologiile, clișeele, cheile de lectură și reușesc să facă cel mai bun spectacol de "entertainment" de pe scenele bucureștene. În plus, e o montare care are mari șanse să satisfacă atât gusturile unui public elevat cât pe și ale celor care vin la teatru doar "să se râdă".