In Gaitele Alexandru Dabija face comedie cu o ferocitate surazatoare… Decorul lui Vittorio Holtier, un sir de covoare, mobilier de epoca si costumele imaginate de Irina Solomon, bogate si policrome, aduc o sublimare poetica acestui univers uman, scos parca dintr-un vechi album. In aceasta ambianta plastica fermecatoare, sub bagheta de maestru a lui Dabija, echipa de la Odeon evolueaza omogen, cu rigoare si vigoare.
Ludmila Patlanjoglu–CURENTUL, iunie 2002

Regizorul Alexandru Dabija merge dincolo de umorul replicilor si situatiilor, altfel binecunoscut si gustat din plin de publicul de orice varsta. De aceea, textul naste pe scena, la vedere, o lume autentica, deloc prafuita, incarcata de gesturi mici sau ample, demonstrative, de ticuri verbale si nu numai, de un derizoriu cinic, de o tristete infinita care bantuie si astazi in spatiul clocotitor al Olteniei.
Marina Constantinescu–ROMANIA LITERARA

Spectacolul e actual intr-un mod mult mai putin evident, aproape misterios, as zice dinauntru. Din zilele noastre e sensibilitatea regizorului, mentalitatea lui, care a organizat lumea gaitelor printr-o subtila dozare a comicului, a sugestiei, prin ritm.
Victor Scoradet–COTIDIANUL, iunie 2002

Noua montare cu amara comedie a lui Alexandru Kiritescu, Gaitele, semnata de Alexandru Dabija la Odeon, pastreaza in aparenta contururile clasice. Elementele de modernitate, de inedit, se insinueaza, totusi, subtil si au un efect sigur. Spectaculoase sunt, bineinteles, travestiurile, doua dintre gaite, Lena si Zoia fiind interpretate de Ionel Mihailescu, respectiv Constantin Cojocaru, idee ce accentueaza grotescul personajelor.
Cristina Modreanu–ADEVARUL DE WEEK-END, iunie 2002

Spectacolul de la Teatrul Odeon poate fi considerat un eveniment teatral. Piesa a devenit in viziunea regizorului un text cu totul “nou”, cu subtilitati aproape nebanuite si o montare extrem de complexa, sustinuta de jocul actorilor.
Ionel Popescu–INDEPENDENT, mai 2002