În spectacolul regizat de Gelu Colceag asistăm la moartea și (re)nașterea unei fete care se regăsește pe sine numai sub auspiciile morții, la eliberarea unui om de prejudecăți, de sentimentul inutilității vieții patronate de stres, de rutină și găsirea de soluții pentru a putea supraviețui, mai ales sub semnul iubirii...
...un merit incontestabil al regizorului constă în faptul că a reuşit ca întreaga echipă de interpreţi să acţioneze ca un tot unitar, ceea ce asigură fluenţa şi omogenitatea unui spectacol ale cărui sensuri sunt descoperite de public treptat, ţinându-i atenţia trează.