de Bertolt Brecht, regia Dragoș Galgoțiu
Spectacolul beneficiază de traducere în limba engleză, la cerere.
Dacă sunteţi interesaţi, vă rugăm să ne anunţaţi la casa de bilete sau pe mail, cel mai târziu cu două zile înainte de data spectacolului.
Vă rugăm să verificați disponibilitatea traducerii înainte de a vă achiziționa biletele
Ascensiunea lui Arturo Ui a fost scrisă în 1941 la Helsinki, în Finlanda, unde Brecht aştepta să emigreze în Statele Unite ale Americii. Piesa de teatru este o parabolă satirică despre ascensiunea lui Hitler (concentrându-se pe perioada dintre anii 1929 – 1938).
Acţiunea este plasată în lumea gangsterilor din Chicago, personajele şi întâmplările având un corespondent real în Germania nazistă. Arturo Ui îl reprezintă pe Hitler, Ernesto Roma este Ernst Röhm, Giussepe Givola seamănă cu Joseph Goebbels, iar Dogsborough aminteşte de Paul von Hindenburg
Prima montare a avut loc în 1959 la Berliner Ensemble şi s-a bucurat de un succes răsunător. Pe aceeaşi scenă a fost montată în1995 o versiune a textului adaptată şi regizată de Heiner Müller, spectacol care se află şi astăzi în repertoriul celebrei companii din Berlin.
În 1963, textul a fost pus în scenă la Teatrul Giuleşti în regia lui Horea Popescu, scenografia lui Jules Perahim, cu Ştefan Mihăilescu-Brăila în rolul titular. În acelaşi an, un alt mare actor, Ştefan Iordache debuta cu personajul Arturo Ui pe scena Studioului Casandra.
Spectacolul Teatrului Odeon este o comedie neagră cu elemente de cabaret. Într-o perioadă în care politicul sufocă prin agresivitate, înscenarea teatrală răspunde prin ironie, arătând că monştrii lumii politice nu sunt doar îngrozitori, dar şi extrem de ridicoli.
Montarea continuă experienţe estetice radicale, Portretul lui Dorian Gray, Hamletmachine, Epopeea lui Ghilgamesh şi Viața e vis, realizate de Dragoş Galgoţiu în colaborare cu Andrei Both, Doina Levintza, Răzvan Mazilu şi actori importanţi ai Teatrului Odeon.
Extrase presă
Cât despre protagonist, spectacolul se constituie într-un incontestabil moment de glorie pentru Ionel Mihăilescu. Adevărat catalizator, acest actor care dovedeşte, iată, resurse neexploatate până acum ca pregnantă personalitate artistică, reuşeşte aici o partitură de anvergură, un tur de forţă rod al unui studiu riguros.
Toţi actorii au demonstrat cu prisosinţă că sunt artişti.
Cum ai putea să asişti nepăsător la o asemenea descărcare de energie?
Răul a fost „scuipat” printre dinţi, cu zâmbetul pe buze, în hohote de râs, prin mişcări voluptoase de dans, prin liniile ascuţite ale costumelor şi prin sunetele muzicii de cabaret.
M-au încercat rând pe rând invidia, tristeţea, bucuria, mândria.
Invidia că nu sunt bărbat să-l pot juca pe Ui, tristeţea că nu sunt pe scenă unul dintre ei, bucuria că trăiesc şi pot admira sincer ceea ce au făcut alţii, mândria că sunt actriţă şi că am rămas un copil.
Sunt absolut convins că un argument de seamă pentru directorul de scenă a fost prezenţa în trupă a extraordinarului actor Ionel Mihăilescu. Fiindcă înainte de orice Ascensiunea lui Arturo Ui e, aşa cum se cuvenea, spectacolul actorului distribuit în rolul principal.
Întreg ansamblul de actori e armonios, jucând cu vervă și reală plăcere în cabaretul lui Galgoţiu despre Arturo Ui, alias dictatorul, alias Hitler, alias...