Considerată o adevărată „divă” și comparată cu cele mai celebre interprete ale scenei europene, ca Eleonora Duse sau Sarah Bernhardt, a dat viaţă unui număr mare de eroine, rămase în istoria teatrului nostru prin forţa şi dramatismul cu care le-a înzestrat şi impactul asupra spectatorilor. A fost și prima femeie care a înființat o companie de film, jucând și regizând, avându-l ca producător pe Leon Popescu. O răsfățată a scenei, prietenă cu Regina Maria a României, a fost o campioană a teatrului independent, a libertății artistice, a noilor interpretări scenice, mereu reinventându-se, dominând scena românească a primei jumătăți a secolului trecut.
„Până la urmă, artiștii de scenă sunt niște copii: se bosumflă repede, dar când îi momești cu acadeaua unei piese noi, uită de ranchiune, iar după ce se urăsc de moarte, se pot iubi la fel de intens, însă numai dacă se joacă împreună. Culisele sunt culise, dar scena e altceva- fiindcă nu poți să-ți urăști partenerul, trebuie să găsești ceva ca să-l iubești, să-l ierți și să mergi mai departe, altfel nu iese spectacolul și publicul simte. Să duci ura pe scenă înseamnă să-ți tai craca de sub picioare, așa că ea n-o să facă asta, nici măcar în afara scenei: o să fie generoasă cu toți cei care au complotat împotriva ei, pentru că acum e din nou puternică, are din nou admirația și dragostea publicului.”
Fragment din „Jurnal – Memorii. Marioara Voiculescu”, Ed. Fundația Camil Petrescu
De o moralitate și consecvență exemplare, a refuzat compromisurile politice și în timpul legionarilor, dar și în timpul comunismului, când a fost exclusă din teatru fiindcă n-a acceptat să pună piciorul pe „scena roșie”. Urmărită de Securitate și marginalizată de lumea teatrală a vremii din cauza refuzului ei de a se înregimenta, timp de 30 de ani n-a mai urcat pe scenă, sfârșind în sărăcie, la 3 martie 1976.
„Marioara Voiculescu apare, în construcția Alinei Nelega, drept o femeie perfect independentă, care face bani cu aceeași ușurință cu care-i pierde, nu la ruletă, ci muncind fără încetare și riscând pentru ideile ei despre teatru.
E aproape o feministă. Aproape.”
Iulia Popovici, Trecutul unei femei care schimbă lumea, Observator Cultural Nr. 1127
Alina NELEGA (n. 1960) este regizoare de teatru, autoare dramatică și romancieră. A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii „Babeş-Bolyai“ şi a debutat în revista Vatra. Până în 1995, a fost redactor cultural la Radio Târgu‑Mureş şi redactor-şef al cotidianului local 24 ore mureşene. Este cunoscută mai ales ca autor dramatic. Piesele sale de teatru sunt jucate și premiate la nivel național și internațional. Dublă laureată UNITER („Piesa anului“, trofeu acordat în 2001 şi 2014, pentru piesele de teatru www.nonstop.ro şi În traffic) „Autor european“ la Heidelberger Stückemarkt (pentru piesa Amalia respiră adînc), Honorary Fellow in Writing al Universității din Iowa, SUA, este profesor universitar și conduce masteratul de scriere dramatică al Universității de Arte din Târgu-Mureș. În 2001, a debutat ca romancieră cu volumul Ultim@ vrăjitoare (Paralela 45). La Editura Polirom a publicat trei volume: ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat – Premiul pentru Proză acordat de revista Observator cultural, în cadrul Galei Premiilor Observator cultural, octombrie 2020; un nor în formă de cămilă – Premiul liceenilor pentru cea mai îndrăgită carte, FILIT 2022; Premiul Radio România Cultural, ediția 2022, la categoria Proză; Premiul Sofia Nădejde pentru Literatură Scrisă de Femei, ediția 2021, la categoria Proză; Roman nominalizat la Premiul PEN România 2022; Marioara Voiculescu. Mareșala teatrului românesc – volum apărut în 2022 în cadrul colecției „Biografii romanțate”.
Spectacolul lectură Mareșala de Alina Nelega este realizat în parteneriat cu Editura Polirom și este urmat de discuții cu publicul.
